- Nu mai am evantaiul.
- Nu-l mai aveți?
- Nu. L-am dat cuiva.
- Și cui l-ați dat?
- Păi tocmai asta nu vreau să-ți spun.
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:01:49.931 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Signor conte! Signor conte! Dați-mi voie să vă exprim cele mai sincere sentimente de devotament.
- Îmi dați voie să vă spun un cuvânt?
- Ce pot face pentru dumneata?
- Mi s-a spus că aveți un evantai.
- Un evantai? Hait. Dumneata l-ai pierdut?
- Da, signore, eu l-am pierdut.
- Dacă ați avea bunătatea să mi-l arătați...
- Scumpe prietene, îmi pare rău, dar ai venit prea târziu.
- Nu mai am evantaiul. -Nu-l mai aveți? -Nu. L-am dat cuiva. -Și cui l-ați dat? -Păi tocmai asta nu vreau să-ți spun.
- Signor conte, trebuie să știu. Trebuie să capăt evantaiul ăsta. Și o să-mi spuneți cine îl are!
- Ba, ba n-o să-ți spun deloc.
- Jur pe toți sfinții că o să-mi spuneți!
- Cum îndrăznești? Uiți respectul pe care mi-l datorezi?
- Da, o spun și o susțin. Asta nu e faptă de gentilom.
- Câtă nerușinare! Atâta gălăgie pentru un evantai care nu face nici cinci parale.
- Face cât face. Dumneavoastră nu știți ce preț are și cât aș da ca să-l recapăt.
[...]