Copii, proverbele pe care le vedeți pe pereții acestei clase răspundeau poate cândva unei realități dispărute. Astăzi, s-ar zice că sunt bune doar să îndrepte marea mulțime pe un drum greșit, în timp ce deștepții și șmecherii își împart prada.

[ 1 ]

Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Topaze (1955).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:30:52 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul citatului

[...]

- Ah, banii... Nu știi ce valoare au. Deschide ochii, privește viața, privește-ți contemporanii. Banul poate orice, permite orice, dă orice.

- Dacă vreau o casă modernă, un dinte fals invizibil, dreptul de a nu posti vinerea, un articol elogios în ziare sau o femeie, crezi că am să le obțin prin rugăciuni, prin devotament și prin virtute?

- E de ajuns să deschid casa asta de bani și șoptesc o singură vorbă: 'Cât?'

- E o fericire că ai părăsit învățământul, căci dacă te-ai face din nou profesor de morală...

- Știi ce-aș spune elevilor mei?

- Copii, proverbele pe care le vedeți pe pereții acestei clase răspundeau poate cândva unei realități dispărute. Astăzi, s-ar zice că sunt bune doar să îndrepte marea mulțime pe un drum greșit, în timp ce deștepții și șmecherii își împart prada.

- Așa încât, în vremea noastră, disprețul proverbelor este începutul bogăției.

- Dacă profesorii tăi ar fi avut cea mai mică idee despre realitate, iată ce te-ar fi învățat și n-ai fi ajuns astăzi un belfer prăpădit și sărac.

- Dragul meu, prăpădit oi fi, dar sărac nu sunt.

- Tu? Ești atât de sărac că nici nu-i dai seama.

- Protestez.

- Nu am, desigur, mijloacele să-mi plătesc plăceri materiale, dar ele sunt cele mai josnice.

[...]