- Uite ce e, mareșale! Am să-ți fac o propunere cinstită.
- Nu, nu, nu...
- Ne despărțim. Fiecare acționează pe cont propriu.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic 12 scaune (1967).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:28:02.751 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Un moment, un moment, un moment! Unde e scaunul președintelui?
- Ăsta nu e numai încleiat. E prins în cuie.
- Nu...
- Uite ce e, mareșale! Am să-ți fac o propunere cinstită. -Nu, nu, nu... -Ne despărțim. Fiecare acționează pe cont propriu.
- Nu se poate. Bijuteriile sunt ale soacrei mele!
- Așa că știi ce? Tu rămâi cu ce ți-a lăsat soacra și eu... Nu, nu, nu! Nu se poate!
- Bine. Eu mă duc și aduc și scaunul Cofetarilor Revoluționari.
- Am încercat. Audiențele, mâine.
- A, va să zică ești un titan care se și gândește. Ei, bravo! Uite, la asta nu m-am așteptat.
[...]