- Nu se poate. Bijuteriile sunt ale soacrei mele!
- Soacra lui! Ellocika, inginerul, președintele și câți or mai fi.
- Iar el: Soacra mea!
- Bine, dar fără ea...
- Păi, tocmai.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic 12 scaune (1967).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:28:09.312 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Ăsta nu e numai încleiat. E prins în cuie.
- Nu...
- Uite ce e, mareșale! Am să-ți fac o propunere cinstită.
- Nu se poate. Bijuteriile sunt ale soacrei mele! -Soacra lui! Ellocika, inginerul, președintele și câți or mai fi. -Iar el: Soacra mea! -Bine, dar fără ea... -Păi, tocmai.
- Așa că știi ce? Tu rămâi cu ce ți-a lăsat soacra și eu... Nu, nu, nu! Nu se poate!
- Bine. Eu mă duc și aduc și scaunul Cofetarilor Revoluționari.
- Am încercat. Audiențele, mâine.
- A, va să zică ești un titan care se și gândește. Ei, bravo! Uite, la asta nu m-am așteptat.
[...]