- Vă rog să mă iertați, care e numele dumneavoastră?
- Nikolai. Nikolai Schmidt. Doriți, poate, să vă arăt buletinul?
- Nu, nu, de ce? Dar al tatălui...?
- Adică?
- Numele vreau să spun, numele tatălui dumneavoastră.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic 12 scaune (1967).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:31:10.400 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Atâta doar că eu am vrut să vă spun că tatăl meu a fost locotenentul Schmidt.
- Cred că i-ați văzut fotografia.
- Într-adevăr, e foarte bine că ați trecut pe aici. Veniți probabil de la Moscova, nu?
- Spuneți-mi, dumneavoastră țineți minte răscoala de pe crucișătorul Oceakov?
- Pe vremurile acelea de glorie eram încă foarte mic, un copil.
- Vă rog să mă iertați, care e numele dumneavoastră? -Nikolai. Nikolai Schmidt. Doriți, poate, să vă arăt buletinul? -Nu, nu, de ce? Dar al tatălui...? -Adică? -Numele vreau să spun, numele tatălui dumneavoastră.
- Ah, da. Așa e... Mulți nu-și mai aduc acum aminte numele eroilor revoluționari căzuți pe baricade.
- Dacă ați ști ce e pe capul meu aici...
- Da, oricum, însă, nu mai e entuziasmul de altă dată.
[...]