- Ei, acest scaun Gambs...
- Da, da, Gambs.
- A aparținut tatălui meu.
- Ah... Așa, care va să zică.
- Așa.
- A fost, pot spune, scaunul lui preferat.
- Înseamnă că e o piesă de muzeu.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic 12 scaune (1967).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:32:23.610 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Da, oricum, însă, nu mai e entuziasmul de altă dată.
- V-ați mirat de ce mă uit la scaunul dumneavoastră?
- Dumneavoastră sau delegații dumneavoastră ați achiziționat acest scaun prin licitație.
- Sunteți cumva de la inspecția financiară?
- Ei, acest scaun Gambs... -Da, da, Gambs. -A aparținut tatălui meu. -Ah... Așa, care va să zică. -Așa. -A fost, pot spune, scaunul lui preferat. -Înseamnă că e o piesă de muzeu.
- Șezând pe acest scaun, mi-a spus înaintea răscoalei: Ostap...
- Ostap, mi-a spus, întotdeauna în viață să ții minte de tatăl tău.
- Iată ce înseamnă să fie cineva un mare om.
- Înțelegeți acum că pentru mine acest scaun...
[...]