Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:00:48.287 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Hm. Mă uit și mă tot uit.
- Un evantai. Ei, cât poate să coste? Eh, știu eu. Un sfert de țechin.
- Dacă ar fi mai de soi, l-aș oferi signorinei Candida. Dar... în definitiv, de ce nu? Nu e chiar așa de rău.
- Pozele astea nu prea sunt bine pictate, ba... chiar mi se pare că sunt rău desenate. Dar...
- Nu se refuză niciodată nimic. Găsesc eu ce să fac cu el.
- Doamne, contele avea un evantai în mână și se tot uita la el. Evantaiul... era chiar evantaiul pe care-l căuta nenorocitul de signor Evaristo. Mă duc să-l anunț.
- Zis și făcut. Signore Evaristo, aflând vestea cea bună, o porni în căutarea contelui.
- Sărmanul signore Evaristo nu știa însă că ghinionul continua să-l urmărească, căci între timp, contele se întâlnise cu baronul căruia îi încredințase evantaiul pentru ca acesta, la rândul său, să-l dăruiască signorinei Candida.
- Dar să ne apropiem de signore Evaristo care în sfârșit dădu de urma contelui și se grăbea să-l ajungă din urmă.
- Signor conte! Signor conte! Dați-mi voie să vă exprim cele mai sincere sentimente de devotament.
- Îmi dați voie să vă spun un cuvânt?
- Mi s-a spus că aveți un evantai.
- Bine, dar mai sunt evantaie pe lumea asta. De unde știi că ăsta e tocmai acela pe care l-ai pierdut dumneata?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu