Păi se zice că odată o corabie încărcată cu aur a fost prinsă de o furtună îngrozitoare. Și n-ar fi găsit niciodată drumul înapoi dacă l-a dus, doi marinari ca și noi nu ar fi avut obiceiul să stea la pupă și să scuipe semințe în mare vorbind de-ale lor.

[ 0 ]

Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:09:23.921 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Asta nu-i treabă de marinar.

- De când ni s-au stricat instrumentele de orientare, scuip în aceeași direcție. Și n-am mai văzut decât pupa.

- Crezi că-i normal?

- Aseară, în timp ce dormeai, am văzut o corabie.

- Ah! Vrăjitorii.

- Dar de unde știi tu că noi însemnăm drumul înapoi?

- Păi se zice că odată o corabie încărcată cu aur a fost prinsă de o furtună îngrozitoare. Și n-ar fi găsit niciodată drumul înapoi dacă l-a dus, doi marinari ca și noi nu ar fi avut obiceiul să stea la pupă și să scuipe semințe în mare vorbind de-ale lor.

- Doar așa, tocmai când se piardă orice speranță în întoarcere, s-a ivit din adânc o pădure rotitoare de floarea soarelui care i-a condus până acasă.

- De necrezut!

- Domnule ofițer Garcia, dumneavoastră credeți în cele spuse de el?

- Noi suntem navigatori, datoria noastră este să descoperim Țara de Aur. Ea trebuie să existe atâta vreme cât comandantul nostru o caută.

- Domnule ofițer! Domnule ofițer! Domnule Garcia! Mateloții s-au revoltat. Cer să întoarcem corabia și să ne alăturăm expediției părăsite. Spun că Țara de Aur pe care o căutăm e o himeră.

- Vor să ne odihnim, vor femei.

[...]

Cele mai bune replici din film

Mâine-poimâine s-ar putea să înceteze, să se stingă epuizat. Niște rezerve de vânt nu ne-ar strica. -Vom încerca să facem niște rezerve de vânt.

Avea în mână bila lui magică. Cred că fără bilă, nici nu-l recunoșteam. O arunca în sus și-o prindea.

Ceea ce e al tuturor nu poate fi doar al tău. -Așa e. Niciun bun public nu poate deveni particular. Orice bun public luat în posesie devine rău public.

Catâr bătrân și încăpățânat... -M-ați chemat, domnule?

Nu, nu, nu, nu. Cred că erau din aur. Nu, nu aveau cum să fie de aur de vreme ce noi am scuipat peste ele. Pentru că nu există nebunul care să acopere cu coji de semințe un astfel de metal nobil.

Citat aleatoriu