- Păi se zice că odată o corabie încărcată cu aur a fost prinsă de o furtună îngrozitoare. Și n-ar fi găsit niciodată drumul înapoi dacă l-a dus, doi marinari ca și noi nu ar fi avut obiceiul să stea la pupă și să scuipe semințe în mare vorbind de-ale lor.
- Doar așa, tocmai când se piardă orice speranță în întoarcere, s-a ivit din adânc o pădure rotitoare de floarea soarelui care i-a condus până acasă.
- De necrezut!
- Domnule ofițer Garcia, dumneavoastră credeți în cele spuse de el?
- Noi suntem navigatori, datoria noastră este să descoperim Țara de Aur. Ea trebuie să existe atâta vreme cât comandantul nostru o caută.
- Domnule ofițer! Domnule ofițer! Domnule Garcia! Mateloții s-au revoltat. Cer să întoarcem corabia și să ne alăturăm expediției părăsite. Spun că Țara de Aur pe care o căutăm e o himeră.
- Vor să ne odihnim, vor femei. -Odihnă! Odihnă și femei, femei și odihnă! -Chiar așa. -Și între timp, alții să ne-o ia înainte, acum, când totul ne este favorabil!
- Și putem aduce Spaniei, nu numai gloria, ci și aurul pe care în zadar l-a promis Cristobal Colón Columb.
- O să descoperim al patrulea braț al acestui râu, brațul cu numele comandantului nostru, Pinzon.
- După cum scrie și în Biblie. Și în Biblie! Sau marinarii au început să se îndoiască și de spusele ei?
- Nu, fără îndoială că nu, locotenente. Fără îndoială că nu.
- Dar marinarii în clipele astea nu prea mai au sentimente religioase. Poate ar fi trebuit să aducem și noi câțiva preoți. Îndepărtați de cuvântul Domnului par rătăciți.
- Cuvântul Domnului este cuvântul comandantului pe vasul acesta. Numele lui este numele râului ce ne va duce în Țara de Aur.
Citat aleatoriu