Nu, fără îndoială că nu, locotenente. Fără îndoială că nu.

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:11:07.090 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Noi suntem navigatori, datoria noastră este să descoperim Țara de Aur. Ea trebuie să existe atâta vreme cât comandantul nostru o caută.

- Domnule ofițer! Domnule ofițer! Domnule Garcia! Mateloții s-au revoltat. Cer să întoarcem corabia și să ne alăturăm expediției părăsite. Spun că Țara de Aur pe care o căutăm e o himeră.

- Vor să ne odihnim, vor femei.

- Și putem aduce Spaniei, nu numai gloria, ci și aurul pe care în zadar l-a promis Cristobal Colón Columb.

- O să descoperim al patrulea braț al acestui râu, brațul cu numele comandantului nostru, Pinzon.

- După cum scrie și în Biblie. Și în Biblie! Sau marinarii au început să se îndoiască și de spusele ei?

- Nu, fără îndoială că nu, locotenente. Fără îndoială că nu.

- Dar marinarii în clipele astea nu prea mai au sentimente religioase. Poate ar fi trebuit să aducem și noi câțiva preoți. Îndepărtați de cuvântul Domnului par rătăciți.

- Cuvântul Domnului este cuvântul comandantului pe vasul acesta. Numele lui este numele râului ce ne va duce în Țara de Aur.

- Nu știu. Se petrece ceva straniu pe vas. Poate din pricina soarelui, poate din cauza miresmelor și sunetelor ce vin de pe mal.

- Marinarii au o stare aidoma nebuniei. Ba sunt apatici, ba nervoși, ba surexcitați... Și le e o sete continuă de parcă ar fi lins sare.

- Și spun că apa pe care înaintăm e blestemată, că din adâncurile ei este lighioane vrăjite care varsă pe bordul corăbiei sulf și pucioasă. Aburi, aburi!

- Dumnezeu să le apere sufletul.

[...]

Citat aleatoriu