Această femeie pe care, de ce să nu recunoaștem, am dorit-o cu toții, a venit printre noi să ne arate drumul cel bun și poate acum, de vreme ce e printre noi, dorește puțină odihnă. Cine știe ce pat va dori să-și aleagă.

[ 1 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:26:24.815 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- A fost aici.

- Parcă totuși am văzut ceva ca un nimb.

- După atâta așteptare, să fie un semn?

- Vorbește-ne, comandante. Spune-ne cum s-a întâmplat.

- Porție dublă de rom la toată lumea! Și printre picături strecurați-vă în ceea ce încă numiți dormitoare...

- Și schimbați paiele la saltele, împrospătați-le sau, dacă nu mai sunt paie, scuturați-le ca să se înmoaie un pic și puneți pe ele noi albituri sau spălați-le pe cele murdare ca să pară îmbietoare.

- Această femeie pe care, de ce să nu recunoaștem, am dorit-o cu toții, a venit printre noi să ne arate drumul cel bun și poate acum, de vreme ce e printre noi, dorește puțină odihnă. Cine știe ce pat va dori să-și aleagă.

- Poate... poate unul la întâmplare. Poate unul ochit dinainte. Oricare dintre voi ar putea fi ales.

- Și acum la treabă, marinari!

- Nu e ciudat? Eu, Cristofor Columb, un om care, datorită faptelor sale, ar trebui să se afle în posturi înalte, să i se acorde ajutorul neîntârziat pentru o ultimă expediție, ca o încununare a operei sale de viață.

- În loc de asta, e purtat pe drumuri, prin consilii și tribunale ca să răspundă la niște învinuiri caraghioase legate de comportamentul său față de echipajul escadrei și să dea explicații despre faptele unuia dintre ofițerii săi cei mai imprevizibili.

- Nu, nu, nu, nu, nu e ciudat.

- Asta am învățat-o și de la Martin Alonso Pinzon, care până în clipa rătăcirii lui regretabile avusese un comportament exemplar de-a lungul întregului drum.

[...]

Cele mai bune replici din film

Nu, nu, nu, nu. Cred că erau din aur. Nu, nu aveau cum să fie de aur de vreme ce noi am scuipat peste ele. Pentru că nu există nebunul care să acopere cu coji de semințe un astfel de metal nobil.

Ceea ce e al tuturor nu poate fi doar al tău. -Așa e. Niciun bun public nu poate deveni particular. Orice bun public luat în posesie devine rău public.

Mâine-poimâine s-ar putea să înceteze, să se stingă epuizat. Niște rezerve de vânt nu ne-ar strica. -Vom încerca să facem niște rezerve de vânt.

Avea în mână bila lui magică. Cred că fără bilă, nici nu-l recunoșteam. O arunca în sus și-o prindea.

Tot ce pot să spun e că era beat.

Citat aleatoriu