Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:27:18.713 în înregistrarea originală.
- Vorbește-ne, comandante. Spune-ne cum s-a întâmplat.
- Porție dublă de rom la toată lumea! Și printre picături strecurați-vă în ceea ce încă numiți dormitoare...
- Și schimbați paiele la saltele, împrospătați-le sau, dacă nu mai sunt paie, scuturați-le ca să se înmoaie un pic și puneți pe ele noi albituri sau spălați-le pe cele murdare ca să pară îmbietoare.
- Această femeie pe care, de ce să nu recunoaștem, am dorit-o cu toții, a venit printre noi să ne arate drumul cel bun și poate acum, de vreme ce e printre noi, dorește puțină odihnă. Cine știe ce pat va dori să-și aleagă.
- Poate... poate unul la întâmplare. Poate unul ochit dinainte. Oricare dintre voi ar putea fi ales.
- Și acum la treabă, marinari!
- Nu e ciudat? Eu, Cristofor Columb, un om care, datorită faptelor sale, ar trebui să se afle în posturi înalte, să i se acorde ajutorul neîntârziat pentru o ultimă expediție, ca o încununare a operei sale de viață.
- În loc de asta, e purtat pe drumuri, prin consilii și tribunale ca să răspundă la niște învinuiri caraghioase legate de comportamentul său față de echipajul escadrei și să dea explicații despre faptele unuia dintre ofițerii săi cei mai imprevizibili.
- Nu, nu, nu, nu, nu e ciudat.
- Asta am învățat-o și de la Martin Alonso Pinzon, care până în clipa rătăcirii lui regretabile avusese un comportament exemplar de-a lungul întregului drum.
- Uneori se întâmplă ca rațiunea să se pună în serviciul rătăcirii, logica să devină paralogism, iar încercarea de a salva ordinea păstrând toate aparențele, să se supună unei panici obscure.
- De câte ori nu m-am trezit în fața oglinzii, încercând să-i imit în zadar gesturile tăioase și elegante...
- Comenzile degajate de vultur al mărilor, față de care eu, hârțogarul ieșit dintre hărți și tratate de navigație și astronomie, nu reprezentam mai nimic în fața escadrei.
Citat aleatoriu