Vreau să spun că eu știu că tu, Garcia, ești un tânăr care crede în Dumnezeu, serios, auster, dornic să facă ceva curajos...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:16:10.924 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Imaginea logodnicei este, într-un fel, emblematică.

- De la imaginea asta a început totul. De la imaginea unei femei.

- Dar să nu interpretăm prea devreme.

- Spuneai că te-ai gândit la logodnica dumitale de-acasă... Cum, în ce fel?

- Nu, Garcia, nu este doar atât. Încearcă să-ți reamintești totul. Nu te jena. Ai încercat doar niște sentimente umane, firești.

- Nu știu, nu știu ce să...

- Vreau să spun că eu știu că tu, Garcia, ești un tânăr care crede în Dumnezeu, serios, auster, dornic să facă ceva curajos...

- Dar în același timp provii dintr-o familie oarecare. Ai dus un trai cenușiu și, după un stagiu scurt la o trupă de saltimbanci, cariera armelor ți s-a părut singura șansă de a scăpa de mediocritatea vieții...

- Dar asta ți-a creat un complex, un complex care te urmărește tot timpul, chiar dacă încerci să-l maschezi printr-o atitudine mai rigidă.

- Dar să continuăm.

- Te-ai gândit la logodnica dumitale și imaginea ei ți-a apărut în memorie. În memorie, nu și pe covertă, cu o acuitate de nedescris. Până în cele mai mici amănunte legate de râsul ei, de glasul ei, de felul ei de a se purta, de-a privi, până când...

- Domnule comandant.

- Asta fac tot timpul, Garcia. Asta fac.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce e al tuturor nu poate fi doar al tău. -Așa e. Niciun bun public nu poate deveni particular. Orice bun public luat în posesie devine rău public.

Cine e vinovat? Cel care cel care caută sau cel care se lasă prea mult căutat?

Și dacă ar fi să mă iau după spusele colegului meu între ale scuipatului, nu sunteți decât o femeie. -O femeie? Mă rog, o femeie, dar nu tocmai genul lui. Îi plac blondele.

Catâr bătrân și încăpățânat... -M-ați chemat, domnule?

Nu, nu, nu, nu. Cred că erau din aur. Nu, nu aveau cum să fie de aur de vreme ce noi am scuipat peste ele. Pentru că nu există nebunul care să acopere cu coji de semințe un astfel de metal nobil.

Citat aleatoriu