Ci că m-a interesat mai mult legătura invizibilă și totuși concretă dintre viziunea ta de atunci și ordinul pe care trebuia să-l execuți.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:17:42.944 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Dar asta ți-a creat un complex, un complex care te urmărește tot timpul, chiar dacă încerci să-l maschezi printr-o atitudine mai rigidă.

- Dar să continuăm.

- Te-ai gândit la logodnica dumitale și imaginea ei ți-a apărut în memorie. În memorie, nu și pe covertă, cu o acuitate de nedescris. Până în cele mai mici amănunte legate de râsul ei, de glasul ei, de felul ei de a se purta, de-a privi, până când...

- Domnule comandant.

- Asta fac tot timpul, Garcia. Asta fac.

- Când am amintit de chipul logodnicii dumitale ca de o imagine emblematică, am crezut c-ai înțeles că nu mai vrei deci să pătrund în viața ta afectivă, în culisele ei.

- Ci că m-a interesat mai mult legătura invizibilă și totuși concretă dintre viziunea ta de atunci și ordinul pe care trebuia să-l execuți.

- Logodnica mea nu este..!

- De ce te pripești fără să încerci să aprofundezi?

- Tu trebuia să găsești o femeie pe care nu ai văzut-o nicicând. Așa că singurul element de legătură, de sprijin, de comparație, era chipul logodnicii dumitale.

- N-ai făcut nici măcar un transfer de imagine pentru că nu aveai altă imagine în afară de cea de acasă, din suflet. Cealaltă imagine nu exista.

- Am dreptate sau nu?

- Fii atent, Garcia. Fii atent. Acuma vine încercarea cea mare și tu bănuiești asta.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce e al tuturor nu poate fi doar al tău. -Așa e. Niciun bun public nu poate deveni particular. Orice bun public luat în posesie devine rău public.

Cine e vinovat? Cel care cel care caută sau cel care se lasă prea mult căutat?

Și dacă ar fi să mă iau după spusele colegului meu între ale scuipatului, nu sunteți decât o femeie. -O femeie? Mă rog, o femeie, dar nu tocmai genul lui. Îi plac blondele.

Catâr bătrân și încăpățânat... -M-ați chemat, domnule?

Nu, nu, nu, nu. Cred că erau din aur. Nu, nu aveau cum să fie de aur de vreme ce noi am scuipat peste ele. Pentru că nu există nebunul care să acopere cu coji de semințe un astfel de metal nobil.

Citat aleatoriu