Doar că noi știm asta, Garcia, și de felul cum vom fraza adevărul depinde dacă tragedia se va declanșa acum sau peste sute de ani.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:20:06.795 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Doar prin niște izbucniri și violențe verbale, chiar dacă eu sunt autorul celor făcute de tine.

- Dar cum, cum și în ce mod să spun ce am făcut, fără să mă repudiați, să întoarceți spatele de la mine scârbit, îngrețoșat?

- Într-un mod care să spună lucrurilor pe nume și să treacă un timp, ani, secole, până când aproape toți vor fi uitat de mult că aceste fapte devenite notorii au avut ca punct de plecare dorința de a găsi o țară de aur.

- Deci fără asta nu s-ar putea?

- Orice lucru pe care-l obții ești obligat să-l plătești. Orice piatră ridicată de jos lasă un loc gol care eliberează gângănii oarbe și șerpi veninoși.

- Ăsta e drumul vederii de la melodramă la tragedie, de la dragoste la istorie.

- Doar că noi știm asta, Garcia, și de felul cum vom fraza adevărul depinde dacă tragedia se va declanșa acum sau peste sute de ani.

- Acum ai înțeles, Garcia?

- Deci te gândeai la logodnica ta. Cum o cheamă?

- Un nume tocmai bun de ascuns în sufletul tău, sensibil și devotat, unde, datorită împrejurărilor a început să capete trup, în măsura în care trupul unei femei, al femeii iubite, poate să se întrupeze în sufletul celui care o iubește. Poate?

- Asta e important de două ori. În primul rând pentru că îmi dovedești ipoteza și în al doilea rând pentru că în privința asta sunt cam nepriceput.

- Toată viața am navigat. Nu mă pricep la femei.

- Dar să revenim.

[...]

Cele mai bune replici din film

Mâine-poimâine s-ar putea să înceteze, să se stingă epuizat. Niște rezerve de vânt nu ne-ar strica. -Vom încerca să facem niște rezerve de vânt.

Avea în mână bila lui magică. Cred că fără bilă, nici nu-l recunoșteam. O arunca în sus și-o prindea.

Nu, nu, nu, nu. Cred că erau din aur. Nu, nu aveau cum să fie de aur de vreme ce noi am scuipat peste ele. Pentru că nu există nebunul care să acopere cu coji de semințe un astfel de metal nobil.

Ceea ce e al tuturor nu poate fi doar al tău. -Așa e. Niciun bun public nu poate deveni particular. Orice bun public luat în posesie devine rău public.

Și dacă ar fi să mă iau după spusele colegului meu între ale scuipatului, nu sunteți decât o femeie. -O femeie? Mă rog, o femeie, dar nu tocmai genul lui. Îi plac blondele.

Citat aleatoriu