Cum mi-aș mai fi cârpit câteva undeva dacă n-aș fi bănuit că în adâncurile acestei porniri se ascunde și un dram de invidie care poate fi deslușită de istoricii viitorului cu o precizare neiertătoare.

[ 0 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:30:01.659 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Așadar, pot spune cu certitudine că n-a fost un periplu geografic, ci un drum în infern.

- Viitorul va dovedi dacă am avut dreptate sau nu.

- Deși pe atunci nu eram atât de împăcat, de înțelegător, cu dezertarea de la îndatoririle lui de ofițer și comandant de corabie...

- În loc să stea lângă mine, fuge dându-mi cu tifla și, pe deasupra, în disputa pe care o deschisese cu Dumnezeu, luase numele meu în deșert, făcând din drumul acela un ținut al disperării, al negației și ispitei.

- Deși eu întrezărisem în el un tărâm al simplității și bucuriei, care poate dărui nu numai aur, ci și puțină vigoare și tinerețe Europei noastre bătrâne și epuizate de dogmele brațului secular.

- Ceea ce mă enerva cel mai mult era faptul că la întoarcere trebuia nu numai să-l primesc pe aventurierul acesta cu simpatie și înțelegere, dar trebuia să fiu și generos.

- Cum mi-aș mai fi cârpit câteva undeva dacă n-aș fi bănuit că în adâncurile acestei porniri se ascunde și un dram de invidie care poate fi deslușită de istoricii viitorului cu o precizare neiertătoare.

- Așa că am hotărât să ignor adevărul până când, uitat și de ceilalți, nu va rămâne decât între el Pinzon, muritorul, și mine, nemuritorul Columb.

- Oh, iertare, iertare, Martin Alonso Pinzon. Pe-atunci nu știam că la câteva zile după întoarcerea ta, ignorat și uitat de toți, vei muri de durere și deznădejde.

- Și totuși, m-a mințit ticălosul, trufașul. M-a mințit pe mine, Cristofor Columb. Mi-a povestit despre Garcia. M-a mințit.

- Garcia n-a avut nicio legătură cu... ea. O știu cu precizie.

- De-atunci, în toate călătoriile, ea a fost alături de mine.

- Asta a fost ultima răzbunare a lui Martin Alonso Pinzon.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce e al tuturor nu poate fi doar al tău. -Așa e. Niciun bun public nu poate deveni particular. Orice bun public luat în posesie devine rău public.

Cine e vinovat? Cel care cel care caută sau cel care se lasă prea mult căutat?

Și dacă ar fi să mă iau după spusele colegului meu între ale scuipatului, nu sunteți decât o femeie. -O femeie? Mă rog, o femeie, dar nu tocmai genul lui. Îi plac blondele.

Catâr bătrân și încăpățânat... -M-ați chemat, domnule?

Nu, nu, nu, nu. Cred că erau din aur. Nu, nu aveau cum să fie de aur de vreme ce noi am scuipat peste ele. Pentru că nu există nebunul care să acopere cu coji de semințe un astfel de metal nobil.

Citat aleatoriu