Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.
Puteți regăsi această replică la minutul 01:30:36.194 în înregistrarea originală.
- Deși pe atunci nu eram atât de împăcat, de înțelegător, cu dezertarea de la îndatoririle lui de ofițer și comandant de corabie...
- În loc să stea lângă mine, fuge dându-mi cu tifla și, pe deasupra, în disputa pe care o deschisese cu Dumnezeu, luase numele meu în deșert, făcând din drumul acela un ținut al disperării, al negației și ispitei.
- Deși eu întrezărisem în el un tărâm al simplității și bucuriei, care poate dărui nu numai aur, ci și puțină vigoare și tinerețe Europei noastre bătrâne și epuizate de dogmele brațului secular.
- Ceea ce mă enerva cel mai mult era faptul că la întoarcere trebuia nu numai să-l primesc pe aventurierul acesta cu simpatie și înțelegere, dar trebuia să fiu și generos.
- Cum mi-aș mai fi cârpit câteva undeva dacă n-aș fi bănuit că în adâncurile acestei porniri se ascunde și un dram de invidie care poate fi deslușită de istoricii viitorului cu o precizare neiertătoare.
- Așa că am hotărât să ignor adevărul până când, uitat și de ceilalți, nu va rămâne decât între el Pinzon, muritorul, și mine, nemuritorul Columb.
- Oh, iertare, iertare, Martin Alonso Pinzon. Pe-atunci nu știam că la câteva zile după întoarcerea ta, ignorat și uitat de toți, vei muri de durere și deznădejde.
- Și totuși, m-a mințit ticălosul, trufașul. M-a mințit pe mine, Cristofor Columb. Mi-a povestit despre Garcia. M-a mințit.
- Garcia n-a avut nicio legătură cu... ea. O știu cu precizie.
- De-atunci, în toate călătoriile, ea a fost alături de mine.
- Asta a fost ultima răzbunare a lui Martin Alonso Pinzon.
Citat aleatoriu