Nu-nțeleg, de ce nu-ți place aici, la Boston? Cred c-ar trebui să fii mulțumită.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:42:40 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Tu, mare afurisită și înspumată! Asta-i înc-o festă pe care mi-o joci. Ah, vrăjitoare blestemată! Dar nu mă vei învinge, atâta timp cât voi trăi! N-o să fie pe voia ta.

- Cât o să mai stăm a ancoră, aici, în port la Boston?

- (Fredonează o melodie încet)

- Sunt încântată că măcar unul din noi este binedispus.

- Dar eu aș vrea să scap de închisoarea asta și să mă-ntorc la New York.

- Voi fi bucuros când vom porni iar la drum.

- Nu-nțeleg, de ce nu-ți place aici, la Boston? Cred c-ar trebui să fii mulțumită.

- De-o săptămână, de când suntem aici, cobori pe uscat zi și noapte. Te duci la plimbare, la teatru, la tot felul de distracții. Și mereu cu blestematul ăla de irlandez...

- Iar începi? Ce rău fac că ies cu el? N-oi fi vrând să stau aici, închisă cu tine, să-mpletesc ciorapi?

- Marinarul ăla... e o distracție care nu-ți șade bine.

- N-oi fi vrând să spui că este ceva între mine și el? Știi?

- Nu... nu m-am gândit niciodată la asta.

- Foarte bine, și nici să nu te gândești, dacă ții să mai mă vezi pe-aici.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Dacă spuneam că visez, nu mă gândeam la băutură. Credeam că ești o sirenă ieșită din mare să mă ispitească.

Citat aleatoriu