Atunci, gândește-te : nu-i așa că te vei îmbarca din nou și o vei lăsa în pace?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:46:52 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Să știi că ai să ai de furcă cu mine, dacă te-amesteci în treburile mele.

- Eu nu vreau să ne certăm. Să vorbim ca doi bărbați. Dumneata ești tatăl ei, e adevărat, eu, însă, o voi lua de nevastă și mi-ar fi rușine să ne-ncăierăm ca niște câini.

- Așa că să dăm cărțile pe față. Spune-mi, te rog, ce ai cu mine?

- Da, e-adevărat : nu vreau s-o mărit pe Anna! Nu!

- Ascultă-mă, prietene, uite ce este: Sunt bătrân. N-am văzut-o de 15 ani... Abia a venit. Crezi c-am s-o las să plece din nou?

- Să nu crezi cumva că sunt fără inimă și nu te-nțeleg.

- Atunci, gândește-te : nu-i așa că te vei îmbarca din nou și o vei lăsa în pace?

- Un marinar ca tine n-are nevoie de nevastă. Își găsește în fiecare port câte una, o știi bine.

- N-am de gând să te mint, da-nțelege odată că orice bărbat ar face la fel ca mine, fie el pe mare sau pe uscat. Dacă nu-i tâmpit din născare...

- Cui îi spui toate astea, mie? Sau poate crezi că nu-i cunosc pe marinari?

- Nu însă și pe unul ca mine, a cărui inimă e-aprinsă după o fată frumoasă și cuminte și după o căsuță în care să-și poată crește copiii.

- Degeaba-mi ceri s-o las pe Anna! E singura fată din lume care-mi este dragă. Nu pot trăi fără ea!

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu