Nu mă cunoști! Nici moartea nu mi-o mai poate scoate din suflet.

1
2
3
4
5

[ 1 ]

emanoil petruț eugene o’neill femei moarte suflet

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:47:30 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- N-am de gând să te mint, da-nțelege odată că orice bărbat ar face la fel ca mine, fie el pe mare sau pe uscat. Dacă nu-i tâmpit din născare...

- Cui îi spui toate astea, mie? Sau poate crezi că nu-i cunosc pe marinari?

- Nu însă și pe unul ca mine, a cărui inimă e-aprinsă după o fată frumoasă și cuminte și după o căsuță în care să-și poată crește copiii.

- Degeaba-mi ceri s-o las pe Anna! E singura fată din lume care-mi este dragă. Nu pot trăi fără ea!

- Pun rămășag că, după o săptămână, ai și uitat că există.

- Nu mă cunoști! Nici moartea nu mi-o mai poate scoate din suflet.

- Nu mai vorbi degeaba, n-o să-ți pară rău dacă te-mpaci cu gândul ăsta.

- Ar locui pe-aici pe-aproape după căsătorie și ai vedea-o destul de des, mult mai des decât ai văzut-o în 15 ani, cât a stat în Vest.

- E curios că faci atâta gălăgie acum, după ce n-ai vrut să știi de ea atâția ani.

- Am găsit de cuviință că-i mai bine pentru ea să stea departe și să crească pe uscat, fără să dea cu nasul de afurisita asta de mare.

- Iar te legi de mare! Ei, bine, cunoștința s-a făcut. Oricum, avea marea în sângele ei.

- Și nu voiam în ruptul capului să dea peste vreun marinar!...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu