- Și nu voiam în ruptul capului să dea peste vreun marinar!...
- Acum a cunoscut un exemplar, e prea târziu.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:48:07 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Nu mă cunoști! Nici moartea nu mi-o mai poate scoate din suflet.

- Nu mai vorbi degeaba, n-o să-ți pară rău dacă te-mpaci cu gândul ăsta.

- Ar locui pe-aici pe-aproape după căsătorie și ai vedea-o destul de des, mult mai des decât ai văzut-o în 15 ani, cât a stat în Vest.

- E curios că faci atâta gălăgie acum, după ce n-ai vrut să știi de ea atâția ani.

- Am găsit de cuviință că-i mai bine pentru ea să stea departe și să crească pe uscat, fără să dea cu nasul de afurisita asta de mare.

- Iar te legi de mare! Ei, bine, cunoștința s-a făcut. Oricum, avea marea în sângele ei.

- Și nu voiam în ruptul capului să dea peste vreun marinar!... -Acum a cunoscut un exemplar, e prea târziu.

- Tocmai pe tine! Ca să-i nenorocești viața, așa cum am făcut eu cu maică-sa.

- Nu, mă jur pe ce-am mai sfânt! Nu te va lua niciodată. Mai bine te strâng de gât cu mâinile mele!

- Ești destul de-ndrăzneț, moșulică. Ascultă : eu cu Anna mă căsătoresc chiar azi! Atât îți spun.

- E-o prostie să dai mereu vina pe mare, că ți-a făcut ba una, ba alta.

- Ar trebui să-ți fie rușine că vorbești așa, dumneata, marinar bătrân.

- Mi-a spus și Anna că vrei s-o dai după un rândaș. Frumoasă căsătorie ar mai fi... Să trimiți o fată frumoasă ca Anna la culcare cu un bădăran care pute a coteț! Sau s-o legi cu vreunul din neciopliții ăia sfrijiți și zgârciți de la oraș...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Dacă spuneam că visez, nu mă gândeam la băutură. Credeam că ești o sirenă ieșită din mare să mă ispitească.

Citat aleatoriu