E-o prostie să dai mereu vina pe mare, că ți-a făcut ba una, ba alta.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:48:29 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Am găsit de cuviință că-i mai bine pentru ea să stea departe și să crească pe uscat, fără să dea cu nasul de afurisita asta de mare.

- Iar te legi de mare! Ei, bine, cunoștința s-a făcut. Oricum, avea marea în sângele ei.

- Și nu voiam în ruptul capului să dea peste vreun marinar!...

- Tocmai pe tine! Ca să-i nenorocești viața, așa cum am făcut eu cu maică-sa.

- Nu, mă jur pe ce-am mai sfânt! Nu te va lua niciodată. Mai bine te strâng de gât cu mâinile mele!

- Ești destul de-ndrăzneț, moșulică. Ascultă : eu cu Anna mă căsătoresc chiar azi! Atât îți spun.

- E-o prostie să dai mereu vina pe mare, că ți-a făcut ba una, ba alta.

- Ar trebui să-ți fie rușine că vorbești așa, dumneata, marinar bătrân.

- Mi-a spus și Anna că vrei s-o dai după un rândaș. Frumoasă căsătorie ar mai fi... Să trimiți o fată frumoasă ca Anna la culcare cu un bădăran care pute a coteț! Sau s-o legi cu vreunul din neciopliții ăia sfrijiți și zgârciți de la oraș...

- Astea-s minciuni!

- Știi foarte bine că numai teama de mare te face fricos și laș.

- Dar știi bine că numai pe mare ești liber și poți cutreiera lumea-n lung și-n lat, fără să fii nevoit să-ți vinzi sufletul ca să ai un ban în buzunar.

- Sau să furi de la prieteni și să intri-n toate-ncurcăturile cu care-și mănâncă viața cei de pe uscat...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu