Dar, mai întâi, aflați un lucru : n-aveți decât să vă certați între voi, dar nu primesc ordine de la nimeni, m-ați înțeles? Fac ce-mi place, și nimeni, oricine-ar fi el, nu-mi poate porunci.

[ 1 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:56:44 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- La-nceput, schimbam vorba ori de câte ori dădeai zor cu cinstea... pe care voiai să mi-o păzești.

- N-aș fi vrut să-ți spun, dar tu m-ai silit. Pentru mine nu mai este nicio primejdie.

- Dacă n-ar fi fost așa, puteam să-mi găsesc o scăpare, într-un fel sau altul...

- Să nu uiți ce-ai spus adineauri! Nu te interesează dacă mai sunt și alte motive, atâta vreme cât nu sunt nevasta altuia.

- Ăsta mi-a fost cuvântul și mi-l păstrez.

- Serios? Ha-ha-ha! Mă faci să râd... Pe ce ne prindem? Nu înțelegi nimic.

- Dar, mai întâi, aflați un lucru : n-aveți decât să vă certați între voi, dar nu primesc ordine de la nimeni, m-ați înțeles? Fac ce-mi place, și nimeni, oricine-ar fi el, nu-mi poate porunci.

- N-am nevoie nici de unul, nici de altul. Pot să mă descurc și singură.

- Anna, o fată cuminte ca tine nu se cade să vorbească așa.

- Cuminte? Cine ți-a spus că sunt cuminte?

- Încetează! Ți-ai ieșit din minți?

- Grozav de bine era la fermă! Nu-ți scriam în fiecare an ce prost trăiam și ce gloabă făcuseră din mine verii mei.

- Ce-ți păsa ție? Nimic. N-ai avut nici măcar curiozitatea să vii să mă vezi.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu