Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Avarul (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:23:30.694 în înregistrarea originală.
- Să vă citesc lista.
- Un pat lung cu patru picioare, cu perdele foarte drăguțe, împreună cu șase scaune și-o cuvertură, un polog cu ciucuri, o tapiserie care reprezintă amorurile lui Gombaut și Macée, apoi o masă mare cu șase taburete.
- Dar ce să fac eu cu toate astea?
- Pe mâna cui am intrat? Unde s-a mai auzit de o camătă ca asta?
- Puteți face altfel.
- Și toate astea din pricina tatălui meu!
- Ce se aude? -Suntem pierduți! Vine domnul Harpagon, tatăl dumneavoastră, împreună cu misitul nostru, jupânul Simon. Să ne ascundem! Să ne ascundem aici, după dulap, hai!
- Da, da, da, da. Da, domnule Harpagon, e un tânăr care are nevoie de bani, e foarte strâmtorat și de aceea va primi toate condițiile pe care i le veți impune.
- Dar crezi dumneata, jupân Simon, că nu-i nicio primejdie și cunoști bine numele, averea și familia celui de care-mi vorbești?
- Informații sigure nu vă pot da, căci numai din întâmplare i-am făcut cunoștința, dar el singur are să vă dea toate relațiile și omul lui de încredere m-a asigurat că veți fi foarte mulțumit când le veți cunoaște.
- Tot ce vă pot spune, domnule Harpagon, e că familia lui e foarte bogată, că mama lui e moartă și că se obligă, dacă doriți, ca și tatăl lui să se ducă pe lumea cealaltă în mai puțin de 8 luni.
- Creștinească milostivire, jupân Simon, ne poruncește să fim îndatoritori față de aproapele nostru ori de câte ori putem.
- Ce-nseamnă asta, stăpâne?
Citat aleatoriu