Nu-ți închipui groaza unei ființe în clipa în care trebuie să fie supusă supliciului?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Avarul (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:43:40.667 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Ei, te pui cu Frosine, cea mai renumită pețitoare din oraș?

- Ah, dar iată pe jupân Jacques.

- Nu știi, stăpânul dumitale-i acasă?

- Așteptați aici. Mă duc să-l chem.

- Dac-ai știi în ce stare mă aflu. Și drept să-ți spun, mi-e frică de întâlnirea asta.

- Dar de ce? De ce această neliniște?

- Nu-ți închipui groaza unei ființe în clipa în care trebuie să fie supusă supliciului?

- Citesc în ochii tăi că ești mereu cu gândul nu la Harpagon, ci la tânărul acela blond de care mi-ai vorbit.

- Da, Frosine, recunosc, așa e, îți mărturisesc că vizitele lui reverențioase au lăsat urme adânci în sufletul meu.

- Dar ai aflat cine e?

- Ah, Doamne, blonzii ăștia drăguți se pricep să se facă iubiți, dar cei mai mulți sunt săraci lipiți pământului.

- E mai bine pentru dumneata să iei un bărbat bătrân cu avere mare.

- E drept că sentimentele nu se-mpacă atât de bine cu socoteala asta și traiul cu un asemenea bărbat e cam dezgustător, dar asta nu va dura mult și, crede-mă, moartea lui îți va da curând prilejul să iei un bărbat mai simpatic, care-ți va îndrepta totul.

[...]

Cele mai bune replici din film

Doamne, Doamne, în cine să mai ai încredere? Mă tem să nu mă fur singur.

Dumneata ești făcut să trăiești 100 de ani! -Crezi? -Vezi bine, se vede după înfățișare. Uite, ai aici, între ochi, un semn care mă face să cred că nu mai mori.

În primul rând, fata asta e deprinsă cu cea mai mare economie, de mică a fost obișnuită să trăiască cu salată, lapte, brânză și mere. Prin urmare, nu-i trebuie nici masă bogată, bucate alese și trufandale sau delicatese de care au nevoie alte femei.

Ce 100 de ani, îți mai dau 20, cel puțin, numai după linia asta! -E cu putință? -Afară numai dacă nu te omoară cineva. Altminteri, ai să bagi în pământ pe copiii dumitale și pe copiii copiilor dumitale. -Cu atât mai bine, cu atât mai bine...

Ei, la vârsta dumitale, nu strică puțină tuse. Și vrei să știi? Îți șade chiar bine când te apucă.

Citat aleatoriu