Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Avarul (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:44:45.705 în înregistrarea originală.
- Citesc în ochii tăi că ești mereu cu gândul nu la Harpagon, ci la tânărul acela blond de care mi-ai vorbit.
- Da, Frosine, recunosc, așa e, îți mărturisesc că vizitele lui reverențioase au lăsat urme adânci în sufletul meu.
- Dar ai aflat cine e?
- Ah, Doamne, blonzii ăștia drăguți se pricep să se facă iubiți, dar cei mai mulți sunt săraci lipiți pământului.
- E mai bine pentru dumneata să iei un bărbat bătrân cu avere mare.
- E drept că sentimentele nu se-mpacă atât de bine cu socoteala asta și traiul cu un asemenea bărbat e cam dezgustător, dar asta nu va dura mult și, crede-mă, moartea lui îți va da curând prilejul să iei un bărbat mai simpatic, care-ți va îndrepta totul.
- Oh, Doamne, dar e îngrozitor să dorești sau să aștepți moartea cuiva ca să fii tu fericit! Și, apoi, moartea nici nu ține seama de dorințele noastre.
- Glumești, se vede!
- Nu-l iei decât cu condiția să te facă văduvă cât mai curând. Asta trebuie să fie una din clauzele contractului.
- Ar fi o mare obrăznicie din partea lui să nu moară în 3 luni de zile.
- Iată-l, sosește.
- Nu te supăra, frumoasa mea, că te privesc cu ochelari, știu că frumusețea dumitale e destul de strălucitoare și că nu e nevoie de ochelari ca să fie zărită. Dar nu-i așa că și stelele se urmăresc prin lunete?
- Și eu mențin și susțin că ești o stea, un astru și încă ce astru? Cel mai frumos astru din împărăția aștrilor.
Citat aleatoriu