Și-apoi, niciodată nu m-am împăcat cu gândul de a muri de moarte bună. Mai bine să fiu ucis. Adio!

1
2
3
4
5

[ 1 ]

gânduri george bernard shaw george constantin moarte

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Cezar și Cleopatra.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:38:09 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Da, Cezar, știu. Roma nu va crea o artă ea însăși, dar va cumpăra și va lua tot ce creează alte popoare.

- Cum, Roma nu creează nicio artă? Oare pacea nu-i o artă? Guvernarea nu e o artă? Civilizația nu e o artă? Toate acestea vi le dăruim în schimbul doar a câtorva podoabe. De fapt, voi faceți târgul cel mai bun.

- Și-acum, ce-mi mai rămâne de făcut, înainte de îmbarcare? Parcă mai este ceva, dar nu-mi pot aminti. Ce-ar putea fi? Îhm... n-am ce face, am uitat.

- Rămâne-așa... nu putem pierde acest vânt prielnic. Rămas bun, Rufio!

- Mi-e-n grijă să te las să pleci la Roma fără scutul tău, sunt prea multe pumnale acolo.

- Nu-i nimic, întorcându-mă, îmi voi isprăvi opera vieții. Și-aceasta va înseamna că mi-am trăit traiul.

- Și-apoi, niciodată nu m-am împăcat cu gândul de a muri de moarte bună. Mai bine să fiu ucis. Adio!

- Cleopatra nu este luată-n seamă la această despărțire?

- O, știam eu că mai este ceva de făcut! Cum de m-ai lăsat să uit, Rufio?

- Dacă plecam fără să te fi văzut, nu mi-aș fi iertat-o niciodată.

- Porți doliu pentru mine?

- Întreabă-l pe guvernatorul roman pe care mi l-ai lăsat, pe Rufio, acela care va guverna aici în numele lui Cezar, în felul lui Cezar, potrivit mult lăudatelor precepte de viață ale lui Cezar.

[...]

Cele mai bune replici din film

Prietene, când un om are ceva de zis, în lumea asta, greutatea nu constă în a-l sili să vorbească, ci în a-l opri să o zică prea des.

Iartă-l. Este un barbar care-și închipuie că obiceiurile insulei și-ale tribului său sunt legile naturii.

Cel care nu a sperat niciodată nu poate cunoaște disperarea.

Ce-ar putea să-mi mai arate Roma din ceea ce n-am văzut încă? Fiecare an la Roma e la fel cu celălalt. Cu singura deosebire că eu îmbătrânesc, în timp ce lumea, pe Via Appia, are mereu aceeași vârstă.

Cine sunt aceia pe care noi îi iubim? Numai cei pe care nu-i urâm. Toți oamenii ne sunt străini și dușmani, în afară de aceia pe care-i iubim.

Citat aleatoriu