Acum, domnilor jurați, pentru că ne aflăm pe veritabilul teren al acuzării, ne-a mai rămas puțin pentru a încheia demonstrația clară și evidentă a crimei pe care societatea întreagă i-o reproșează...

[ 0 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Curtea cu juri (1977).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:27:00 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ce voia el? Nu noi trebuie să spunem, fiindcă noi îl acuzăm și deci îl interpelăm în această privință.

- Ce voia el? Dacă intențiile lui erau curate, ce anume-l împingea să bată la poartă, la o oră când toți oamenii cumsecade trebuie să se afle-n casele lor?

- Știți bine că nu avea casă.

- Tocmai aceasta-i crima.

- Așteptam întrebarea.

- Acum, domnilor jurați, pentru că ne aflăm pe veritabilul teren al acuzării, ne-a mai rămas puțin pentru a încheia demonstrația clară și evidentă a crimei pe care societatea întreagă i-o reproșează...

- O repet înc-odată:

- Prezența acuzatului într-un loc izolat, un om care umblă singur, neînsoțit și apare astfel în mijlocul a 20 de persoane liniștite și onorabile, nu se justifică pentru un gând vinovat?

- S-a spus, pe bună dreptate: Crima veghează lângă virtutea care doarme.

- Căruțașul dormea. Cine i-a tulburat somnul? Jean Iroux!

- Domnilor jurați, ne-am îndeplinit penibila sarcină pe care societatea ne-a impus-o.

- Însărcinarea aceasta ne-a părut cam de-ajuns de blândă, deoarece viza oameni care n-ar dori să înșele încrederea ce le-a fost acordată.

[...]

Cele mai bune replici din film

În sfârșit, văd că se uită la mine, pardon de expresie, cu mutra lui de pungaș.

Domnule avocat, încercați să puneți mai puțină erudiție în pledoariile dv și să folosiți mai puține citate.

Un savant a spus: Somnul e acea stare de amorțire în care omul, izolat de obiectele exterioare, prin inactivitate forțată a simțurilor, nu trăiește decât o viață mecanică.

Mă culc, adorm, sunt trezit și dus la pușcărie...

Omul care doarme nu mai e omul social.

Citat aleatoriu