Mai mult, toți în casa asta îmi zic 'dânsul', un fel de ăsta sau ăla, un om de pe stradă, fără nume și fără identitate, ca și cum Ion ar fi o vorbă de rușine...

[ 0 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Idolul și Ion Anapoda.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:04:24 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- De pintenii și de pampoanele pe care le purta răposatul la paradă și pe care le ține atârnate de pereții ăștia ca la muzeu, de crizele lui de ficat?

- Dar Mioarei cine-i face toate gusturile, acasă, pe stradă și la bancă și cine se supune la toate capriciile ei de copil răsfățat?

- Știi bine de câte ori m-a sculat ca să alerg, în toiul nopții, pe ploaie sau viscol, de la noi din Dudești și până în Cotroceni...

- În căutarea unui farmacist care să nu mă ia la palme că-i stric somnul cel mai dulce pentru o aspirină.

- Parcă văd că, într-o bună zi, o să mă pună să-i fac și pantofii.

- Am refuzat vreodată ceva sau am protestat, cel puțin? Nu! Atunci?

- Mai mult, toți în casa asta îmi zic 'dânsul', un fel de ăsta sau ăla, un om de pe stradă, fără nume și fără identitate, ca și cum Ion ar fi o vorbă de rușine...

- Dar scârba de Valter?

- Vezi, îmi pare rău că-i zic, pentru întâia oară și încă față de tine, scârbă, dar azi și-a scos masca și... nu-l mai cunosc!

- Cum s-o întoarce acasă îi trag o răfuială s-o țină minte până la mormânt și pe urmă nu-i mai vorbesc...

- Sfântule, te cred în stare... Atât ne mai lipsește acum: ură, scandal și poate, cum a citit domnișoara la jurnal...

- Mai domol, fato - cu surdină la limbă, frumușico, să n-audă Stăvăroaia, că iar o apucă migrena!

- M-ai înțeles anapoda, ca întotdeauna. Am vrut numai să spun că fiecare din noi avem metehne: gazda cu pintenii, eu cu patefonul, tu cu fisticurile și acadelele pe care le rumegi...

[...]

Cele mai bune replici din film

Lasă-le-ncolo de vorbe, Ioane, că n-avem ce face cu ele!

Crești și duci pe umeri, ca un hamal, fericirea altora - înflorind și scuturând, cu fiecare nerecunoscător, un vis nemărturisit.

Așadar, domnișoara pentru care ne-am sacrificat fără murmur și la orice oră, ar fi capabilă, pentru o bomboană, să ne sfărâme inimile...?

Și altceva: să nu mai fii urâtă, să nu-mi mai ieși în cale ca o sperietoare, că te nenorocesc!

Ai văzut-o? A fost suficient să mă răstesc o dată la ea, și tot ce n-a făcut în patru ani cu duhul blândeții, am reușit adineauri, cu o amenințare...

Citat aleatoriu