M-ai înțeles anapoda, ca întotdeauna. Am vrut numai să spun că fiecare din noi avem metehne: gazda cu pintenii, eu cu patefonul, tu cu fisticurile și acadelele pe care le rumegi...

[ 0 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Idolul și Ion Anapoda.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:05:10 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Mai mult, toți în casa asta îmi zic 'dânsul', un fel de ăsta sau ăla, un om de pe stradă, fără nume și fără identitate, ca și cum Ion ar fi o vorbă de rușine...

- Dar scârba de Valter?

- Vezi, îmi pare rău că-i zic, pentru întâia oară și încă față de tine, scârbă, dar azi și-a scos masca și... nu-l mai cunosc!

- Cum s-o întoarce acasă îi trag o răfuială s-o țină minte până la mormânt și pe urmă nu-i mai vorbesc...

- Sfântule, te cred în stare... Atât ne mai lipsește acum: ură, scandal și poate, cum a citit domnișoara la jurnal...

- Mai domol, fato - cu surdină la limbă, frumușico, să n-audă Stăvăroaia, că iar o apucă migrena!

- M-ai înțeles anapoda, ca întotdeauna. Am vrut numai să spun că fiecare din noi avem metehne: gazda cu pintenii, eu cu patefonul, tu cu fisticurile și acadelele pe care le rumegi...

- Acum de ce te legi de mine? Ce ți-am făcut eu să mă batjocorești?

- Nici nu mi-a trecut prin gând așa ceva.

- Am vrut numai să-nțelegi doar că mie îmi place muzica, gazda e fericită când înviază morții, altul are darul băuturii.

- Eu adică? Bine c-am ajuns și de batjocură!

- La urma urmei cine ce are cu mine și cu gologanii mei? Fac ce-mi place!

- Lasă-mă, că numai necazuri ne-ai adus.

[...]

Cele mai bune replici din film

Crești și duci pe umeri, ca un hamal, fericirea altora - înflorind și scuturând, cu fiecare nerecunoscător, un vis nemărturisit.

Lasă-le-ncolo de vorbe, Ioane, că n-avem ce face cu ele!

Așadar, domnișoara pentru care ne-am sacrificat fără murmur și la orice oră, ar fi capabilă, pentru o bomboană, să ne sfărâme inimile...?

Inima ca inima - dar milioanele erau un argument foarte puternic... -Un argument așa de serios, că am simțit momentan un interes deosebit pentru destinul nefericit ai unui om așa de superior.

E adevărat că am strigat și eu o dată la ea, dar mi-a părut așa de rău că de la 12 la 19 inclusiv ale lunii, i-am adus în fiecare seară câte-o carte și o prăjitură cu cremă...

Citat aleatoriu