Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Idolul și Ion Anapoda.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:05:02 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Am refuzat vreodată ceva sau am protestat, cel puțin? Nu! Atunci?
- Mai mult, toți în casa asta îmi zic 'dânsul', un fel de ăsta sau ăla, un om de pe stradă, fără nume și fără identitate, ca și cum Ion ar fi o vorbă de rușine...
- Dar scârba de Valter?
- Vezi, îmi pare rău că-i zic, pentru întâia oară și încă față de tine, scârbă, dar azi și-a scos masca și... nu-l mai cunosc!
- Cum s-o întoarce acasă îi trag o răfuială s-o țină minte până la mormânt și pe urmă nu-i mai vorbesc...
- Sfântule, te cred în stare... Atât ne mai lipsește acum: ură, scandal și poate, cum a citit domnișoara la jurnal...
- Mai domol, fato - cu surdină la limbă, frumușico, să n-audă Stăvăroaia, că iar o apucă migrena!
- M-ai înțeles anapoda, ca întotdeauna. Am vrut numai să spun că fiecare din noi avem metehne: gazda cu pintenii, eu cu patefonul, tu cu fisticurile și acadelele pe care le rumegi...
- Acum de ce te legi de mine? Ce ți-am făcut eu să mă batjocorești?
- Nici nu mi-a trecut prin gând așa ceva.
- Am vrut numai să-nțelegi doar că mie îmi place muzica, gazda e fericită când înviază morții, altul are darul băuturii.
- Eu adică? Bine c-am ajuns și de batjocură!
- La urma urmei cine ce are cu mine și cu gologanii mei? Fac ce-mi place!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu