Nu... plecam la război.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:33:17 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Există un fel de gâze, seamănă cu furnicile, nu știu cum le cheamă... Nu știu cum le cheamă.

- Își fac niște găuri mici în pământ, cât ai băga un ac. Și se-nvârtesc cât se-nvârtesc pe câmp, apoi intră în culcușul lor.

- Cum și-or fi mai găsind ele împunsătura aia de ac, fiecare a sa, cât ți-e pământul de mare?

- Odată, una tocmai se pregătea să intre, am luat-o pe cal, că eram călare...

- Și i-am dat drumul hăt, departe, peste șapte poște. Să văd dacă mai nimerește înapoi.

- Și a nimerit?

- Nu... plecam la război.

- Uite așa suntem noi împiedicați de la treabă!

- I-am scris mamii acasă să se ducă să controleze locul. Și? N-a mai găsit locul, c-a venit un cutremur și l-a mutat în altă parte.

- Înainte mă gândeam aproape tot timpul la soția mea. Acum, cu cât trec zilele, soția se întunecă parcă în minte și mama se luminează. Ca la fântânile cu două găleți. Una se scoboară, alta se înalță. Acum nu se mai înalță decât mama.

- Întoarcerea! Ce clar o văd!

- Poate că tocmai în momentul acesta și ea se gândește la mama ei.

[...]

Cele mai bune replici din film

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.

Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?

Ce pustietate. Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Mi-e dor să văd pe cineva mergând pe drum. Să apară de acolo și să dispară pe dincoace. Câțiva pași, așa, prin dreptul meu...

Eu cred că există, în viața lumii, o clipă când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții.

Dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici, aș scrie un bilețel, l-aș pune înăuntru și l-aș lansa pe mare. Mamă - aș scrie -, mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată! Prima viață nu prea mi-a ieșit ea.

Citat aleatoriu