Contextul replicii
[...]
- Când ies de aici, am de gând să opresc primul om întâlnit și să-l întreb: 'Ce mai faci?'. Sunt plin de planuri.
- Vezi să nu crăpi.
- Atunci, măcar o să fie o explozie ca lumea.
- Așa o fi fost și cutremurul care-a mutat din loc malul unde-și înțepase un cuib gâza aia?
- E mult de-atunci, cum de mi-a venit în minte?
- Sunt ochii mei aceia care mă privesc?
- Sunt pești în spatele ochilor. Pești vii.
- Puii monstrului mare. Cei nenăscuți, pe care-i purta în pântec. Explozia i-a trezit la viață și acum cresc de spaimă.
- Noaptea e atâta beznă în pădure, încât copacii cresc de spaimă. Ce mari s-au făcut! Vin spre mine cu gurile... Cu gurile... scoase din teacă. Mă mănâncă!
- Strașnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele. Doar atât! Soarele! Și să-l pun la sărat, poate ține mai mult.
- Aerul! Da, ăsta e aer. Să nu-mi spui că și cel dinăuntru a fost aer. Nu, să nu-mi spui mie asta că te iau la palme.
- Numai eu știu ce-am respirat. Eu, și cu nările astea ale mele. Acum încep să se frăgezească și ele. Aici, în larg, la înfrăgezirea nărilor.
- Ia respiră tu acum cum știai să respiri la tinerețe.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu