Puii monstrului mare. Cei nenăscuți, pe care-i purta în pântec. Explozia i-a trezit la viață și acum cresc de spaimă.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:42:08 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Vezi să nu crăpi.

- Atunci, măcar o să fie o explozie ca lumea.

- Așa o fi fost și cutremurul care-a mutat din loc malul unde-și înțepase un cuib gâza aia?

- E mult de-atunci, cum de mi-a venit în minte?

- Sunt ochii mei aceia care mă privesc?

- Sunt pești în spatele ochilor. Pești vii.

- Puii monstrului mare. Cei nenăscuți, pe care-i purta în pântec. Explozia i-a trezit la viață și acum cresc de spaimă.

- Noaptea e atâta beznă în pădure, încât copacii cresc de spaimă. Ce mari s-au făcut! Vin spre mine cu gurile... Cu gurile... scoase din teacă. Mă mănâncă!

- Strașnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele. Doar atât! Soarele! Și să-l pun la sărat, poate ține mai mult.

- Aerul! Da, ăsta e aer. Să nu-mi spui că și cel dinăuntru a fost aer. Nu, să nu-mi spui mie asta că te iau la palme.

- Numai eu știu ce-am respirat. Eu, și cu nările astea ale mele. Acum încep să se frăgezească și ele. Aici, în larg, la înfrăgezirea nărilor.

- Ia respiră tu acum cum știai să respiri la tinerețe.

- Și tu! Leneșo!

[...]

Cele mai bune replici din film

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.

Ce pustietate. Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Mi-e dor să văd pe cineva mergând pe drum. Să apară de acolo și să dispară pe dincoace. Câțiva pași, așa, prin dreptul meu...

Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?

Eu cred că există, în viața lumii, o clipă când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții.

De când spun cuvinte fără șir, simt că-mi recuperez ani frumoși din viață.

Citat aleatoriu