Strașnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele. Doar atât! Soarele! Și să-l pun la sărat, poate ține mai mult.

1
2
3
4
5

[ 1 ]

absurde george constantin marin sorescu pescuit soare

Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:42:53 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Așa o fi fost și cutremurul care-a mutat din loc malul unde-și înțepase un cuib gâza aia?

- E mult de-atunci, cum de mi-a venit în minte?

- Sunt ochii mei aceia care mă privesc?

- Sunt pești în spatele ochilor. Pești vii.

- Puii monstrului mare. Cei nenăscuți, pe care-i purta în pântec. Explozia i-a trezit la viață și acum cresc de spaimă.

- Noaptea e atâta beznă în pădure, încât copacii cresc de spaimă. Ce mari s-au făcut! Vin spre mine cu gurile... Cu gurile... scoase din teacă. Mă mănâncă!

- Strașnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele. Doar atât! Soarele! Și să-l pun la sărat, poate ține mai mult.

- Aerul! Da, ăsta e aer. Să nu-mi spui că și cel dinăuntru a fost aer. Nu, să nu-mi spui mie asta că te iau la palme.

- Numai eu știu ce-am respirat. Eu, și cu nările astea ale mele. Acum încep să se frăgezească și ele. Aici, în larg, la înfrăgezirea nărilor.

- Ia respiră tu acum cum știai să respiri la tinerețe.

- Și tu! Leneșo!

- Aer adevărat. Aer de-al nostru - dens. Că avem munți înalți. Că avem păduri. Că avem mare. Ce mare bogată avem.

- Vreau să respir un pic și cu podul palmei. Lasă, că știu eu ce fac. Puțin ozon pe liniile norocului. Și puțină briză.

[...]

Cele mai bune replici din film

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.

Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?

Ce pustietate. Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Mi-e dor să văd pe cineva mergând pe drum. Să apară de acolo și să dispară pe dincoace. Câțiva pași, așa, prin dreptul meu...

Eu cred că există, în viața lumii, o clipă când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții.

Dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici, aș scrie un bilețel, l-aș pune înăuntru și l-aș lansa pe mare. Mamă - aș scrie -, mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată! Prima viață nu prea mi-a ieșit ea.

Citat aleatoriu