Contextul replicii
[...]
- Noaptea e atâta beznă în pădure, încât copacii cresc de spaimă. Ce mari s-au făcut! Vin spre mine cu gurile... Cu gurile... scoase din teacă. Mă mănâncă!
- Strașnic năvod mai am. Vreau să prind cu el acum soarele. Doar atât! Soarele! Și să-l pun la sărat, poate ține mai mult.
- Aerul! Da, ăsta e aer. Să nu-mi spui că și cel dinăuntru a fost aer. Nu, să nu-mi spui mie asta că te iau la palme.
- Numai eu știu ce-am respirat. Eu, și cu nările astea ale mele. Acum încep să se frăgezească și ele. Aici, în larg, la înfrăgezirea nărilor.
- Ia respiră tu acum cum știai să respiri la tinerețe.
- Și tu! Leneșo!
- Aer adevărat. Aer de-al nostru - dens. Că avem munți înalți. Că avem păduri. Că avem mare. Ce mare bogată avem.
- Vreau să respir un pic și cu podul palmei. Lasă, că știu eu ce fac. Puțin ozon pe liniile norocului. Și puțină briză.
- Cum pierd timpul cu fleacuri! Nu trebuie să ne mai pierdem timpul cu fleacuri!
- În curând, hoitul acesta se va scufunda... Va lua apă și...
- Hai! La treabă!
- Dacă sunt tocmai la mijlocul mării? O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, într-o dungă, într-un deget, într-un fir de păr, într-un fir de suflet, într-o răsuflare, într-un geamăt. Ies eu la un liman.
- Dar unde e... marea? Nu se vede un strop de apă. S-o fi evaporat. O fi trecut pe aici vreun potop de foc și ne-a luat marea pe tălpi!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu