- Duduie, mi se pare că...
- A, că nu sunt politicoasă.
- Eh, nu sunt. Dar parcă spuneai că n-am venit aici ca să fim politicoși.

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul de-a vacanța.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:19:40.586 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Uite, dumneata ce nu faci ca să fii prost crescut? Nu răspunzi când ți se vorbește, te servești primul la masă, nu dai bună ziua, nu spui bună seară, lupți din răsputeri să fii dezagreabil și izbutești uneori... Dar cu câte eforturi, cu câtă osteneală!

- Îl exasperezi pe bietul domnul Bogoiu, îl revolți pe maior, o înfurii pe madame Vintilă.

- Nu, nu. Pe mine mă amuzi. Eu văd foarte bine jocul dumitale.

- Ești un băiat de treabă care și-a lipit barbă și mustăți fioroase ca să sperie lumea. Dar când se răstește mai tare, îl pufnește râsul și i se dezlipesc mustățile. Au fost prost lipite.

- E un simbol? Eu nu înțeleg simbolurile.

- Ba înțelegi, dar faci tot ce e posibil să nu înțelegi. Ai dumneata impresia că-ți șade bine să fii prost.

- Duduie, mi se pare că... -A, că nu sunt politicoasă. -Eh, nu sunt. Dar parcă spuneai că n-am venit aici ca să fim politicoși.

- La urma urmelor, ce vrei dumneata?

- Vreau să-ți spun că te cunosc și mai vreau să-ți spun că tot jocul dumitale e naiv.

- De cinci zile, de când ai intrat în pensiune, te căznești să fii interesant. Tăcerile dumitale, singurătatea dumitale, fruntea dumitale copleșită de gânduri, calmul dumitale, superbul, absolutul dumitale calm!

- Ce copil ești!

- Ți-a intrat în cap să fii teroarea pensiunii Weber. Ei bine, m-aș sufoca dacă nu ți-aș spune: nu ești!

- Da, poate că o sperii pe domnișoara Weber, poate pe madam Vintilă, sigur pe Agneș... Pe mine nu, zău că nu!

[...]

Citat aleatoriu