Nu pricep, cum poți întreba asta?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:17:08.593 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Am fost totdeauna de părere că o gazetă socialistă nu trebuie să se încurce cu miniștrii de interne sau de justiție. Ministrul instrucției, ministrul domeniilor, al lucrărilor publice... Cât vrei, nu-i niciun pericol, dar ministrul justiției...

- Dânsul e, tovarășe director.

- Tovarăși, domnul Ștefănescu are însărcinarea să mă fileze.

- Decât să se ție degeaba după mine, își vede omul de lucru, iar când mă întorc îi dictez eu raportul despre deplasările mele și despre întrevederile pe care le-am avut.

- Fii bun și treci dincolo. Vin numaidecât să stăm de vorbă.

- Mai dai și azi vreo casetă?

- Nu pricep, cum poți întreba asta?

- Să-ți spun sincer, mai fac eu pe convinsul și grozavul că așa mă ia temperamentul.

- Dar sunt sigur că această campanie nu va fi decât o furtună într-un lighean cu apă.

- Ceea ce a săvârșit Sinești este ceva atât de nelegiuit încât se va cutremura chiar această societate, în care escrocii sunt acostați cu familiaritate și tandrețe.

- Dar ce putea să săvârșească? Nu ai putea să ne spui și nouă?

- Uite, nu prea văd ce ar putea fi chiar atât de grav.

- Pot să-ți spun acum doar atât, că pentru fapta lui, în Franța, Sinești ar fi fost dus la ghilotină. Iar în Anglia ar fi fost spânzurat.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu