Cred că publicarea acestei scrisori nu e un lucru care să pună probleme.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:49.131 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Tare mi-e teamă însă că, dacă printr-o întâmplare nenorocită această Europă din mai 1914 s-ar prăbuși... lumea de mâine ar regreta-o ca pe un paradis pierdut. Ar avea zi și noapte nostalgia ei.

- Nu, ar fi cu neputință.

- Mă rog, atunci, bună ziua, domnilor. Bună ziua.

- Tovarășe Praida, iată documentul!

- Despre ce e vorba?

- Este o scrisoare care dovedește că Sinești a distrus un testament și a asasinat apoi pe bătrâna care se încăpățâna să mai trăiască.

- Cred că publicarea acestei scrisori nu e un lucru care să pună probleme.

- Evident că voi lua hotărârea după propria mea judecată.

- Ca prieten, aș voi totuși sfatul dumitale. Sau nu sfatul propriu-zis. E poate altceva.

- Simt nevoia ca un om ca dumneata să cunoască această împrejurare intimă a mea.

- Cine semnează scrisoarea?

- Acum vreo șapte-opt ani, doamna Sinești, căsătorită abia de doi ani, a adăpostit în casa ei pe o bătrână prietenă a bunicii ei. O doamnă oarecare Manitti.

- Care, îmbolnăvindu-se, n-a mai putut și nici n-a mai vrut să trăiască la o moșie unde își petrecuse toată viața. Pentru că se simțea și singură și avea nevoie de oarecare supraveghere medicală.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu