În subsolul clădirii în care se află redacția ziarului Dreptatea socială, becul atârnat de tavan împrăștie o lumină palidă în camera de corectură.

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:37:20.048 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Aș mai adăuga un lucru, tovarășe Gelu.

- Mulți nici nu vor să vadă. Închid ochii anume, din prudență, ca să nu fie obligați să vadă. Nu vor să fie propuși ca martori la ceea ce se întâmplă. Nu le convine nici să afle.

- De altfel, se vând pe piață tot felul de alifii bune pentru lubrifiat conștiințele.

- Suntem complici din lipsă de imaginație.

- Viața nu merită să fie trăită cu astfel de preț.

- Clopotul ceasului din piață bătuse de mult miezul nopții.

- În subsolul clădirii în care se află redacția ziarului Dreptatea socială, becul atârnat de tavan împrăștie o lumină palidă în camera de corectură.

- Pe masa lungă de lemn zac vrafuri de șpalturi și pagini pentru corectură.

- Sache, paginatorul, și Vasiliu, secretarul de redacție al Dreptății sociale, par îngrijorați de soarta gazetei.

- Domnule, ce facem? Uite, e ora două și jumătate și nu putem încheia gazeta. Pierdem vânzarea de mâine.

- Directorul a telefonat din nou adineauri din oraș să nu încheiem pagina fără el. Trebuie să dea caseta cu Sinești.

- N-are a face. Mai amânăm o zi. Azi nu se mai poate, zău, așa.

- Ținem oamenii de două ceasuri, au obosit și ei. Îi așteaptă acasă nevestele și copiii.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu