Ținem oamenii de două ceasuri, au obosit și ei. Îi așteaptă acasă nevestele și copiii.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:38:02.739 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- În subsolul clădirii în care se află redacția ziarului Dreptatea socială, becul atârnat de tavan împrăștie o lumină palidă în camera de corectură.

- Pe masa lungă de lemn zac vrafuri de șpalturi și pagini pentru corectură.

- Sache, paginatorul, și Vasiliu, secretarul de redacție al Dreptății sociale, par îngrijorați de soarta gazetei.

- Domnule, ce facem? Uite, e ora două și jumătate și nu putem încheia gazeta. Pierdem vânzarea de mâine.

- Directorul a telefonat din nou adineauri din oraș să nu încheiem pagina fără el. Trebuie să dea caseta cu Sinești.

- N-are a face. Mai amânăm o zi. Azi nu se mai poate, zău, așa.

- Ținem oamenii de două ceasuri, au obosit și ei. Îi așteaptă acasă nevestele și copiii.

- Nene Sache, nene Sache, nu se poate.

- Uite... Uite ce scrie în Dreptatea noastră de ieri cu litere de-o palmă. Uite.

- Oficiosul guvernului și-a pierdut cu totul capul. În loc să anunțe pur și simplu demisia domnului încă Șaru-Sinești, ne sfidează pe noi să publicăm documentul misterios, menit să treacă pe ministrul justiției de pe banca ministerială pe banca acuzaților.

- Foarte bine. O vom face chiar în numărul de mâine.

- Auzi? Unde să fie, domnule, de n-a venit încă până acum?

- Îl așteaptă sus mătușa lui de aseară și acum e două și jumătate noaptea.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu