În lumea asta, care mă dezgustă, amintirea lui era totuși un punct de sprijin.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:44:13.405 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Uite, de aceea n-am putut să vorbesc niciodată cu tine despre...

- Cum a putut să puie mâna pe bani străini?

- Jocul de cărți... era bolnav...

- N-avea pic de voință, deși în Parlament trecea drept un strălucit orator.

- Ca avocat era foarte reputat, dar pleda rar... Era un om superior... Înțelegi? Dar...

- Știi ce a mai rămas în mine, mătușă? Atât cât trebuie dintr-un măr pe care l-a bătut grindina.

- În lumea asta, care mă dezgustă, amintirea lui era totuși un punct de sprijin.

- Din ce-mi spuneai, din fotografii, aveam altă imagine despre el.

- Sinești și-a primit toți banii?

- Sinești a fost și destul de răbdător. M-a așteptat.

- Cum a putut tata să ia bani străini?

- Cum a putut să-i ceară unui secretar al lui să facă un asemenea gest?

- Nu vă mai socotiți judecători. Nu mai cere socoteală nimănui, căci fiecare are motivele lui neașteptate. Numai Dumnezeu poate judeca, că numai El cunoaște urzeala pricinilor și știe cum a fost cu de-amănuntul totdeauna. Noi oamenii dibuim. Nu știm nimic.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu