N-avea pic de voință, deși în Parlament trecea drept un strălucit orator.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:43:42.949 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Cum poți vorbi astfel de tatăl tău?
- În definitiv, a fost o delapidare, nu?
- Tata... avea mâinile atât de albe și fruntea atât de palidă...
- Uite, de aceea n-am putut să vorbesc niciodată cu tine despre...
- Cum a putut să puie mâna pe bani străini?
- Jocul de cărți... era bolnav...
- N-avea pic de voință, deși în Parlament trecea drept un strălucit orator.
- Ca avocat era foarte reputat, dar pleda rar... Era un om superior... Înțelegi? Dar...
- Știi ce a mai rămas în mine, mătușă? Atât cât trebuie dintr-un măr pe care l-a bătut grindina.
- În lumea asta, care mă dezgustă, amintirea lui era totuși un punct de sprijin.
- Din ce-mi spuneai, din fotografii, aveam altă imagine despre el.
[...]