Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

— Praida (A. Pop Marțian)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

a. pop marțian idei inspirație praida retardate visuri

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:27:02.001 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Dar pot să nu mai pun întrebări, tovarășe Praida?

- Întrebările țâșnesc din toate părțile, ca focurile de armă într-un sat în care se dau prin surprindere lupte de noapte... S-a dat alarma, și din toate părțile piuie întrebări.

- Tovarășe, prietene, dezmeticește-te... Altfel, ești pierdut...

- Jocul ielelor... Un joc. Un joc... și eu sunt victima acestui joc... Victima acestui negoț cu idei!

- Înțelegeți acum de ce nu au încredere muncitorii în intelectuali? Pentru că de două mii de ani intelectualii sunt incapabili să se descurce din ițele ideilor.

- Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit. Și noi prețuim ideile. Dar le cunoaștem înțelesul.

- Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

- Eu mă duc până jos la tipografie.

- Cine-i? Intră!

- Dar când mă gândeam mai mult, când scotoceam în mine, atunci te găseam, acolo, mai în adânc.

- Și îmi ziceam că tu nu poți publica scrisoarea aceea.

- Dar cum de ai venit la ora asta aici?

[...]

Cele mai bune replici din film

Oamenii pot fi fericiți fiindcă n-au imaginație.

Mulți nici nu vor să vadă. Închid ochii anume, din prudență, ca să nu fie obligați să vadă. Nu vor să fie propuși ca martori la ceea ce se întâmplă. Nu le convine nici să afle.

Dumneata ai putea suporta ideea unui cerc pătrat? Sau gândul că doi și cu trei fac șase? Ei bine, așa nu pot eu suporta faptul că dumneata... dumneata ești ministrul justiției... al justiției însăși!

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

Citat aleatoriu