Eu mă duc până jos la tipografie.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:27:14.486 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Întrebările țâșnesc din toate părțile, ca focurile de armă într-un sat în care se dau prin surprindere lupte de noapte... S-a dat alarma, și din toate părțile piuie întrebări.

- Tovarășe, prietene, dezmeticește-te... Altfel, ești pierdut...

- Jocul ielelor... Un joc. Un joc... și eu sunt victima acestui joc... Victima acestui negoț cu idei!

- Înțelegeți acum de ce nu au încredere muncitorii în intelectuali? Pentru că de două mii de ani intelectualii sunt incapabili să se descurce din ițele ideilor.

- Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit. Și noi prețuim ideile. Dar le cunoaștem înțelesul.

- Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

- Eu mă duc până jos la tipografie.

- Cine-i? Intră!

- Dar când mă gândeam mai mult, când scotoceam în mine, atunci te găseam, acolo, mai în adânc.

- Și îmi ziceam că tu nu poți publica scrisoarea aceea.

- Dar cum de ai venit la ora asta aici?

- Mătușa ta i-a telefonat lui Sinești...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu