- Cum o mitomană erotică?
- Foarte simplu... O femeie care, ca să devie interesantă și să-și ațâțe amanții, brodează cele mai abracadabrante năzbâtii...

— Șerban Saru Sinești (Ion Finteșteanu)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

amanți camil petrescu ion finteșteanu șerban saru sinești

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor (1958).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:06:29.390 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Sunt convins că o vei opri dumneata, chiar dacă va fi cumva pusă în mașină.

- Nu cred că se va întâmpla acest lucru...

- Dar să admitem că va apărea această scrisoare... Ce vreți să dovediți cu ea?

- Scrisoarea aceasta aduce dovada că ați jefuit și ați asasinat pe... bătrâna Manitti.

- Eu am jefuit? Am asasinat?

- În cazul acesta, desigur că această scrisoare dovedește ceva...

- Cum o mitomană erotică? -Foarte simplu... O femeie care, ca să devie interesantă și să-și ațâțe amanții, brodează cele mai abracadabrante năzbâtii...

- Cazuri foarte des studiate de medicină și de psihologia patologică...

- Eu sunt absolut convins că nu acesta este cazul aici și că această scrisoare conține purul adevăr.

- Crezi că e adevărat că eu am ucis și am jefuit?

- Repet încă o dată și voi repeta la nesfârșit convingerea mea profundă că aici nu este vorba de o născocire... Și că nu e vorba mai ales de o mitomană.

- Nu mă interesează convingerea dumitale personală și sunt sigur că nu interesează pe nimeni...

- Dar din punctul dumitale de vedere, dacă ești într-adevăr convins că această femeie merită să fie crezută, și așa e, de vreme ce afirmația ei ți se pare de nediscutat, atunci ceea ce faci este nu numai inutil, dar și abominabil...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu