Nu mă interesează convingerea dumitale personală și sunt sigur că nu interesează pe nimeni...

1
2
3
4
5

[ 1 ]

indiferență ion finteșteanu păreri șerban saru sinești

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul ielelor.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:06:59.672 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- În cazul acesta, desigur că această scrisoare dovedește ceva...

- Cum o mitomană erotică?

- Cazuri foarte des studiate de medicină și de psihologia patologică...

- Eu sunt absolut convins că nu acesta este cazul aici și că această scrisoare conține purul adevăr.

- Crezi că e adevărat că eu am ucis și am jefuit?

- Repet încă o dată și voi repeta la nesfârșit convingerea mea profundă că aici nu este vorba de o născocire... Și că nu e vorba mai ales de o mitomană.

- Nu mă interesează convingerea dumitale personală și sunt sigur că nu interesează pe nimeni...

- Dar din punctul dumitale de vedere, dacă ești într-adevăr convins că această femeie merită să fie crezută, și așa e, de vreme ce afirmația ei ți se pare de nediscutat, atunci ceea ce faci este nu numai inutil, dar și abominabil...

- Nu vei putea să atingi pe nimeni, căci nu e aici nicio probă, decât pe ea însăși!

- Un criminal pledează și afirmă sublimul legii. Ar trebui ca în această clipă să se frângă instantaneu toate liniile drepte din abecedare, ar fi de așteptat ca oamenii să înceapă toți deodată să pronunțe cuvintele de-a-ndăratelea de la coadă spre început!

- Dar bătrâna Manitti, în clipa în care era sufocată cu perna, ce vină avea?

- Pe ea n-o apăra legea? Ei bine, răspund eu! O va răzbuna, deși prea târziu, conștiința dreptății absolute!

- Când eu, ministrul justiției, am venit aci, mi-am dat seama cât risc și cât de imposibilă este orice reacție pe loc, așa cum ai merita din partea mea.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ideile sunt așa, ca Steaua Polară: să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară.

Ceea ce oamenii numesc iubire nu mă mulțumește. E ca o contabilitate de zile când iubești și zile când nu iubești... ca pe urmă să închei bilanțul și să vezi dacă în total ai iubit... sau nu?

E ora prânzului. Oamenii sunt încă la masă pretutindeni. Pot să mănânce liniștiți. Pot să râdă și să se felicite pentru înaintări. Pot să-și mângâie duios copiii și femeile, pentru că nu văd suferința din lume. Raza orizontului lor e cât ajung cu mâna.

E unul din farmecele vieții să ai de-a face cu nebunii. E adevărat că dintre toți nebunii pe care i-am văzut în viața mea, niciunul nu mi s-a părut mai iremediabil decât ăsta.

Acum știu ce ne-ar trebui... Să născocim o nouă morală, mai omenească... Să urcăm un nou Moise... pe alt Sinai... Să ne aducă alte table de legi... mai largi... mai înțelegătoare mai aproape de viața noastră... Ceva cu codiciluri și excepții...

Citat aleatoriu