Am privit și eu de aici a doua zi după venirea mea și nu eram prea mândru. Simțeam că prezența mea nu cântărește prea greu.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Knock sau Triumful Medicinei.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:45:05.969 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dacă e cu putință să existe și oameni sănătoși, și eu accept acest nonsens, o fac doar pentru că aceștia trebuie să-i supravegheze pe cei bolnavi și să alcătuiască alături de ei un soi de rezervă.

- Rămâne totuși o dificultate serioasă.

- Nu crezi că generalizând aplicarea metodelor dumitale, determini o oarecare paralizare a altor activități sociale?

- Da, este adevărat că atunci când construiești o cale ferată, inginerul nu se întreabă ce gândește medicul.

- Fii bun, doctore, și aruncă-ți o privire pe această fereastră.

- Priveliștea asta îți este cunoscută, desigur, numai că pe vremea când o admirai dumneata, nu luai în seama decât frumusețea naturii.

- Am privit și eu de aici a doua zi după venirea mea și nu eram prea mândru. Simțeam că prezența mea nu cântărește prea greu.

- Astăzi mă simt aici ca un organist în fața claviaturii.

- În 250 din aceste case există 250 de camere în care cineva se supune medicinii. 250 de paturi în care un corp întins își mărturisește că viața are un sens și, datorită mie, un sens medical.

- Noaptea e și mai frumos pentru că totul este iluminat.

- Cei care nu-s bolnavi dorm în întuneric, dar bolnavii stau cu lumina aprinsă.

- Cantonul se preface într-un soi de firmament, al cărui creator sunt eu.

- Gândește-te că pentru toată lumea asta prima grijă este să respecte prescripțiile mele.

[...]

Cele mai bune replici din film

Când mă aflu în fața cuiva, nu mă pot abține să-i pun un diagnostic, chiar dacă este inutil și nepotrivit. Din cauza asta, de la o vreme, nu mă mai privesc în oglindă. S-ar putea să descopăr și la mine o oarecare...

Dacă e cu putință să existe și oameni sănătoși, și eu accept acest nonsens, o fac doar pentru că aceștia trebuie să-i supravegheze pe cei bolnavi și să alcătuiască alături de ei un soi de rezervă.

Eu nu cunosc decât oameni mai mult sau mai puțin atinși de boli, mai mult sau mai puțin numeroase, cu o evoluție mai mult sau mai puțin rapidă.

Eu îi așez în pat și observ ce ar putea rezulta: un tuberculos, un nevropat, un sclerotic, orice, dar cineva, Dumnezeule, o individualitate.

Acum n-o să mă mai acuzi că te-am tras pe spoară. -Intenția a existat, dragă confrate.

Citat aleatoriu