Pe cel despre care vă vorbesc îl cunoșteam demult. Este nepotul vestitului muzician Rameau. Parcă îl văd apropiindu-se de mine.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:02:05.517 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Eram aici într-o după-amiază, privind cu nesaț, când s-a apropiat de mine unul dintre cele mai ciudate personaje din Paris, din orașul ăsta în care Dumnezeu a lăsat destule.

- Asemenea originali mie nu-mi plac. Alții și-i fac cunoștințe apropiate, ba chiar prieteni.

- Eu stau de vorbă cu ei la un an o dată când îi întâlnesc, pentru că firea lor se deosebește de a celorlalți oameni și pentru că ei rup monotonia plictisitoare pe care au adus-o educația, conveniențele sociale și regulile noastre de bună cuviință.

- Dacă vreunul dintre ei se ivește într-un grup, e ca o picătură de drojdie care dospește și redă fiecăruia o părticică din individualitatea sa firească.

- Îl vezi zgâlțâind, tulburând, făcându-te să aprobi sau să dezaprobi, scoțând la iveală adevărul, arătându-i pe oamenii de treabă, demascând lichelele.

- Și abia atunci omul cu judecata sănătoasă care-l ascultă își deslușește lumea.

- Pe cel despre care vă vorbesc îl cunoșteam demult. Este nepotul vestitului muzician Rameau. Parcă îl văd apropiindu-se de mine.

- Iată-te și pe dumneata, domnule Diderot.

- Dar ce cauți aici, în ceata asta de trântori? Oare îți pierzi și dumneata vremea jucând șah?

- Dar să lăsăm asta. Nu te-am văzut de o veșnicie. Nu mă gândesc la dumneata când nu te văd, dar îmi face totdeauna plăcere să te întâlnesc.

- Ce ai mai făcut?

- Între timp mi-a crescut barba și după ce a crescut, am ras-o.

- Cu sănătatea cum o mai duci?

[...]

Cele mai bune replici din film

Te îmbogățești în fiecare clipă. O zi mai puțin din viață sau un ban mai mult e același lucru. Iată marele rezultat al vieții, oricine ai fi.

Și apoi, nu uita mizeria. Vocea conștiinței și a onoarei nu prea se aude când îți chiorăie mațele.

O, ho, ho, se aude că ar fi murit Voltaire. Cu atât mai bine. -Dar de ce cu atât mai bine? -Fiindcă iar o să ne facă vreo năzbâtie. De obicei moare cu două săptămâni înainte de a le face. Ha ha ha ha ha!

A putrezi sub marmură ori a putrezi sub țărână înseamnă tot a putrezi și nimic altceva.

Nu știu. Probabil că există o oarecare demnitate legată de natura omului, pe care nimic nu o poate înăbuși. Demnitatea asta se trezește așa, din senin, fiindcă sunt zile în care nu mi-ar păsa deloc, oricât aș fi de josnic.

Citat aleatoriu