Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:18:12.067 în înregistrarea originală.
- A, nebunule, căci ești nebun delegat! Cum se face că în capul tău scrântit se găsesc idei atât de juste, învălmășite cu atâtea țicneli?
- Oricum, atunci când nu știi tot, nu știi nimic cum trebuie.
- Dar la ce te gândești?
- Mă gândesc că tot ce mi-ai spus pare adevăr la prima vedere, dar e lipsit de trăinicie. Dar să lăsăm asta.
- Și spui că ai dat lecții de acompaniament și de compoziție?
- Eu cel puțin nu stricam nici mintea și nici mâinile copiilor. Când treceau de la mine la un profesor bun, nu erau nevoiți să se dezbare de nimic, fiindcă nu-i învățasem nimic. Și cu asta le economisisem și timpul, și banii.
- Dar cum făceai? -A, așa cum fac toți. Soseam și mă trânteam pe un scaun: O, ce vreme păcătoasă! Cât e de obositor să umbli. Apoi flecăream despre ultimele noutăți.
- Doamna Lemière trebuie să joace un rol de vestală într-o operă nouă, dar e însărcinată pentru a doua oară. Nu se știe cine o va înlocui.
- Domnișoara Arnould l-a părăsit pe micul ei conte. Se spune că e în vorbă cu Bertin.
- La ultimul concert de amatori era o italiancă despre care pot spune că avea o voce de înger.
- O, e cineva Préville ăsta. Trebuie să-l vedeți în Mercure galant. Scena cu ghicitoarea e de neprețuit.
- Hai, hai, hai, hai, domnișoară, luați-vă cartea. Și pe când domnișoara, care nu se grăbește deloc, își caută cartea pe care nu știe unde a pus-o, mai cheamă și servitoarea și o ceartă, eu vorbesc mai departe.
- Se vorbește despre un măritiș cum nu se poate mai caraghios. Acela al domnișoarei, cum o chema? Fetișcana aceea pe care o întreținea ăla, ăla care i-a făcut vreo doi, trei copii. Aceea care fusese întreținută de atâția alții.
Citat aleatoriu